Azi am avut putin de plimbat prin Sibiu, asa ca a trebuit sa ma deplasez intr-acolo. As zice ca ziua de azi a fost una normala, doar ca asteptand autobuzul spre Avrig, rupt de oboseala si foaaarte plictisit, incep cateva evenimente.
In statie fiind, vine o babeta la mine si ma intreaba ceva de Cartisoara. Nu am inteles aproape nimic din ce m-a intrebat, dar raspund ‘Nu‘
. Pe urma a mai spus ceva si am inteles ca merge la Cartisoara si ma intreba ceva de autobuzul ce avea sa vina. M-a luat putin de povesti, (tipic mie, cred, am fata de om sociabil si intotdeauna se gaseste cineva sa se bage in seama) si am realizat ca era tipul de om neiesit din casa (cu 500 de lei pensie, nici nu iti permiti asta), fara prea multa ‘experienta’ in a reactiona la diversele situatii. Ce credeti voi, cand mi-a vazut autobuzul in capul strazii, zbiera de nebuna ca asta e , asta asta ..merge si la Avrig…. Nu aveam nici un dubiu, chiar era putin ciudata femeia. Urcat in autobuz, dam de un accident pe drum, exact la Fantanita Haiducului. O masina mare de carat petris a luat din plin un Logan. Se uita baba pe geam, si primul lucru care il spune este, citez :
“A dat atatia bani pe Logan, si uite..“. M-am convins, nu e tipul de om cu care sa ai ce discuta prea multe. Imi venea sa ii si zic cateva, pai Logan?? De era un BMW, da, avea tot repectul meu
, dar esti mai mult preocupat de o Dacie, decat de sanatatea pasagerilor?
Apoi, partea a doua, foarte foarte penala daca v-ati pune in locul meu. Vizavi de geamul meu, in blocul vecin, sta o femeie, are si ceva copii care, crede ea, ma intereseaza ce-i fac odraslele, si foarte prostanaca. Eu nu o salut de muulti ani de zile, si cand am salutat-o prima data, a fost fiindca ma intreba ceva de mama (care zicese, ele se saluta pe strada). Asa, deci timp de atatia ani, vazandu-ne aproape zi de zi, fara sa dialogam, azi, fiind asezata langa mine in autobuz, direct, ma intreaba: “Luci, tu te-ai angajat?“.
Ma uitam la ea ce tupeu are, si scurt ii raspund “Nu“, dandu-i de inteles ca nu am chef de palavre.Imi vad apoi de treaba mea. Dupa cateva secunde, ea din nou: “Mona mea s-a angajat” (fata ei, care cred, nune-am salutat de 2-3 ori, deci total necunoscuti). Ce sa ii raspund altceva decat “Da? Foarte bine.“. Si din nou liniste. Am incercat a doua oara sa ii dau flit, dar nici o sansa. Imediat imi spune: “Da nici nu te-ai omorat cu cautatul, nu?“. Un ultim raspuns nu, si cam asta a fost discutia.
Greu s-a prins, eu o cunosc pe ea, stiu cat e de prostanaca, si chiar nu vreau sa am vreo legatura , sau sa pornim vreo discutie dupa care sa ma simt obligat sa o salut cand o intalnesc pe strada.